Când vine vorba despre narcisism, de cele mai multe ori focusul este pus pe tipologiile, pe descrierea trăsăturilor sau a tulburării de personalitate narcisică, pe dificultatea de a lucra cu aceste persoane sau pe mediile unde apar cel mai des, pe cum să-i recunoști sau cum să relaționezi cu ei, dar mai puțin pe partenerii acestora, cei care ajung să trăiască în relații simbiotice și toxice cu ei.
Așadar, cine sunt cei care ajung să fie victime în relația cu o persoană narcisică?
Studiile spun că în relațiile pe termen scurt oricine poate cădea în plasele seducătoare ale unui narcisist, deci nu există un anumit profil al partenerului său, însă, în relațiile de lungă durată, aproape întotdeauna partenerul unei astfel de persoane face parte din tipologia victimei.
Fazele inițiale ale atracției în cuplul narcisist-victimă sunt foarte asemănătoare cu cele din relațiile obișnuite pentru că la început narcisicul își arată cea mai bună mască a sa, iar eventualele stegulețe roșii care flutură sunt acoperite de tot ce înseamnă etapa îndrăgostirii. Un proces de selecție naturală are loc abia mult mai târziu, pe măsură ce relația se dezvoltă și este pusă la încercare.
Conviețuirea cu un narcisist poate fi extrem de intensă, este întotdeauna costisitoare din punct de vedere emoțional, și în cele mai multe cazuri extrem de chinuitoare. Însă, după această primă etapă oarbă a îndrăgostirii, supraviețuirea unei relații cu un narcisist are loc doar datorită tiparului de personalitate al victimei.
Partenerul pe termen lung al narcisicului este persoana care are o înțelegere deficitară sau distorsionată a sinelui său și a realității pentru că, dacă nu ar fi așa, acesta ar abandona foarte devreme corabia. Tocmai această percepție distorsionată a sinelui este cea care întreține mecanismul de venerare și idealizare a partenerului, pe de o parte, și devalorizare a propriei persoane, pe de altă parte.
Partenerul se plasează, astfel, în postura de țap ispășitor, care greșește mereu, sau în postura de victimă veșnică, care merită să fie pedepsită, și de cele mai multe ori nici măcar nu este conștient de situația sa. Narcisistul este perceput de către partener ca fiind o persoană superioară în multe privințe (intelectual, emoțional, moral, financiar), și îndreptățită să-i ceară sacrificii.
Menținând o relație simbiotică cu narcisistul, partenerul îi întărește acestuia anumite trăsături și încurajează anumite comportamente, și tocmai aceste lucruri hrănesc în profunzime nevoile narcisistului, care nu este niciodată întreg fără un partener adorator, supus și disponibil, și care se devalorizează în permanență. Sentimentul de superioritate și sinele fals al narcisistului depind de asta într-o foarte mare măsură, pentru că, paradoxal, stima de sine a narcisistului este foarte scăzută.
Partenerul supraviețuiește în această relație doar prin ceea ce se numește negare de sine. El își neagă dorințele, speranțele, visele, aspirațiile, nevoile sexuale, nevoile psihologice, nevoile materiale, tot ceea ce ar putea genera furia partenerului narcisist. Iar această negare de sine a partenerului întreține și mai mult superioritatea narcisicului.
Viața cu un narcisist duce treptat la o suspendare a individualității, partenerul ajungând să nu mai știe ce este adevărat și corect, sau ce este greșit și interzis. Narcisistul recreează pentru partener genul de realitate emoțională de care acesta a avut parte de-a lungul formării sale timpurii, încă din copilărie, mediu care de cele mai multe ori a fost nesigur, lipsit de căldură, prețuire și validare emoțională.
Partenerul narcisistului nu știe ce să facă, nu știe nici ce vrea și, în mare măsură, nu știe nici cine este sau ce vrea să devină, iar aceste lucruri sunt extrem de serioase deoarece împiedică abilitatea acestuia de a evalua și aprecia corect realitatea. Singura sa vină este că s-a îndrăgostit de o imagine, nu de o persoană reală. Iar atunci când aceste relații se termină, dispariția acestei imagini este cea care este jelită, nu relația în sine sau pierderea partenerului.
În momentul ruperii relației ambii parteneri suferă pentru că și narcisistul este fragil și vulnerabil, iar în adâncul sufletului său este o persoană extraordinar de nesigură, în ciuda aparențelor. Originile apariției acestor trăsături de personalitate au la bază nevoi emoționale din copilărie care nu au fost satisfăcute, legate în special de abuzul sau neglijența parentală.
În general, ruperea unei relații cu un narcisist este mult mai încărcată emoțional decât ruperea unei relații obișnuite pentru că acest moment este punctul culminant al unui lung lanț de umilințe și de suferințe. Este răzvrătirea părților funcționale și sănătoase ale personalității partenerului împotriva tiraniei narcisistului, și deseori, fără susținere și ajutor specializat, partenerul ori nu reușește să rupă relația, ori se reîntoarce.