Stresul este o realitate a vieții noastre de zi cu zi, realitate care nu poate fi evitată, oricât ne-am strădui. Stresul este generat de orice schimbare la care trebuie să ne adaptăm, și variază de la extrema negativă, reprezentată de un pericol fizic real, până la extrema pozitivă, reprezentată de exaltarea pe care o trăim atunci când ne îndrăgostim, de exemplu, sau atunci când avem parte de un succes mult dorit.
Între aceste extreme se află însă întâmplările obișnuite ale vieții de zi cu zi, iar acest flux de întâmplări poartă în el mult potential de stres, care poate afecta chiar și persoanele cu capacități superioare de a-și gestiona viețile.
Însă studiile ne spun că nu toate formele de stres sunt automat ceva rău. De fapt, conform acestor studii, stresul este chiar necesar pentru că el este esențial pentru menținerea vieții.
Însă, fie că stresul pe care îl experimentăm este rezultatul schimbărilor majore din viețile noastre, fie că el este efectul cumulativ al necazurilor minore de zi cu zi, doar felul în care răspundem la aceste evenimente determină impactul pe care stresul îl va avea asupra vieții noastre.
Noi toți resimțim în permanență stres din patru direcții majore:
Mediul înconjurător care ne bombardează constant cu cerințe de adaptare (vreme, zgomot, trafic și poluare, etc.).
De asemenea, trebuie să facem față factorilor de stres provenite din mediul social, cum ar fi solicitările în care este necesară atenția pe care trebuie să le-o acordăm altora, examenele, termenele limită și listele de priorități pe care le avem, conflictele interpersonale pe care trebuie să le gestionăm, problemele financiare, sau chiar pierderea celor dragi.
O a treia sursă de stres este de natură fiziologică și include procese precum creșterea rapidă din perioada adolescenței, schimbările hormonale din diferitele etape ale vieții, lipsa exercițiilor fizice, alimentația deficitară și somnul inadecvat, boala, rănirile și îmbătrânirea, etc.
Reacțiile noastre fiziologice la schimbările din mediu, la factorii amenințători, sau la schimbările sociale pot duce, de asemenea, la simptome de stres, cum ar fi tensiunea musculară, durerile de cap, tulburările digestive, anxietatea și depresia.
A patra sursă de stres este activată și provine din propriile noastre gânduri. Creierul nostru interpretează schimbările complexe din mediul înconjurător și din corpul nostru și determină când să activăm „răspunsul la stres”. Modul în care interpretăm și etichetăm experiența trăită, dar și ceea ce prezicem pentru viitorul nostru, ne poate duce în două direcții, fie către relaxare, fie către un stres major.
De exemplu, interpretând o privire posomorâtă din partea unui superior la locul de muncă putem trage concluzia că am greșit noi ceva, iar acest lucru poate provoca anxietate.
Interpretarea aceleiași expresii ca fiind oboseală sau preocupare pentru probleme personale nu va avea un efect la fel de neplăcut asupra noastră.
Așadar, stresul începe cu modul în care evaluăm o situație anume. Mai întâi ne întrebăm cât de periculoasă sau dificilă este situația, și apoi ne focusăm pe ce resurse ne trebuie pentru face față situației.
Oamenii anxioși, însă, decid adesea că ceea ce li se întâmplă poate fi ceva periculos, dificil sau dureros și că nu au resursele necesare pentru a face față, lucru care nu duce la altceva decât la stres.
Există și situații când factorii stresori ai vieții de zi cu zi nu pot fi eliminați fără ajutor specializat, așa cum se întâmplă în timpul unui divorț, al bolilor cronice sau al unei boli care pune viața în pericol, iar atunci poate apărea stres cronic sau persistent.
Astfel, pe măsură ce mintea percepe o amenințare, corpul nostru rămâne în alertă, iar riscul ca organismul nostru să se îmbolnăvească crește. Aproape fiecare sistem din organism poate fi afectat de stres.
Cercetătorii au observat că persoanele care suferă de tulburări legate de stres tind să prezintă hiperactivitate într-un anumit „sistem preferat” sau „sistem predispus la stres”, cum ar fi cel scheleto-muscular, sistemul cardiovascular sau cel gastrointestinal. De exemplu, stresul cronic poate duce la tensiune musculară și oboseală, poate contribui la apariția hipertensiunii arteriale, migrenelor, sau a ulcerelor gastrice. Tot stresul prelungit a fost pus în corelație cu apariția astmului, artritei, diabetului, impotenței, problemelor legate de fertilitate, etc. Există, de asemenea, unele studii care afirmă că secreția continuă de noradrenalină în timpul unei stări de stres cronic poate contribui la apariția depresiei și anxietății.
De aceea, este foarte important să învățăm să gestionăm stresul, cu atât mai mult cu cât nenumărate studii au demonstrat corelații clare cu o gamă largă de boli grave, sau chiar cu îmbătrânirea prematură.