De-a lungul întregii vieți, oamenii trec prin multe situații marcate de stres acut sau cronic, iar acest lucru are o mare influență asupra funcționării fizice și psihice a acestora. Există foarte multe diferențe între modurile în care oamenii fac față acestor provocări prin diverse strategii de coping.
Psihoterapeuții, prin intervenții de management al stresului, care vizează mai ales strategiile de coping dezadaptative, pot limita suferința clienților lor, și pot ajuta la îmbunătățirea stării de bine, a vieții sociale și a bunăstării personale a acestora.
Când se confruntă cu situații cauzatoare de suferință, oamenii încearcă să atenueze tensiunea și să diminueze impactul acesteia prin reducerea factorului stresant, prin urmare aceștia încearcă să-și regleze emoțiile negative și să restabilească starea de echilibru, astfel că recurg la folosirea strategiilor de coping pentru a face față situației.
Abilitățile de coping sunt esențiale pentru ca oamenii să poată să interpreteze problemele pe care le întâmpină, și să le rezolve într-un mod eficient. Strategiile de coping sunt procese dinamice care includ răspunsuri cognitive, emoționale și comportamentale ale oamenilor, răspunsuri care sunt utilizate pentru a atenua factorii care provoacă stres sau suferință psihologică, și pentru a depăși efectele lor negative.
Strategiile de coping au fost în general împărțite în două mari dimensiuni, indiferent de denumirile care le-au fost puse, unii autori consideră că acestea pot fi adaptative sau dezadaptative, de implicare sau de neimplicare, iar alții le împart în strategii de coping de evitare și strategii de coping de abordare a emoțiilor.
Strategiile de coping adaptative includ acele strategii care implică activ individul în confruntarea cu factorul stresant. Strategiile de coping adaptative contribuie astfel la crearea de soluții mai durabile la probleme pe termen lung.
Strategiile de coping dezadaptative cuprind strategii prin care individul încearcă să scape de factorul stresor sau de emoțiile asociate acestuia, și sunt considerate disfuncționale pe termen lung. Strategiile de coping focusate pe emoții sunt considerate a fi folositoare pe termen scurt, dar pe termen lung ele au rezultate negative asupra oamenilor. Unul dintre motivele pentru care cele pe termen lung pot deveni dăunătoare este faptul că, deși pe moment reglează emoțiile negative acute, nu elimină problema, sursa stresului, iar astfel se generează mai mult stres în final.
Unele studii au găsit legături puternice între psihopatologie și strategiile de coping dezadaptative. De exemplu, evitarea sau negarea sunt puternic asociate cu depresia, cu anxietatea, sau cu tulburările de alimentație, dar și cu unele dintre tulburările de personalitate. Strategiile de coping ca autoînvinuirea și consumul de substanțe sunt factori de risc pentru comportamente suicidare.
Dimpotrivă, adoptarea strategiilor de coping adaptative, cum ar fi acceptarea, recadrarea pozitivă, planificarea, refocusarea sau reevaluarea pozitivă, și punerea în perspectivă servesc ca factori de protecție față de suferința psihologică și constituie un suport în dobândirea bunăstării.