Oamenii, mai ales cei care sunt interesați de autocunoaștere, au tendința de a se “diagnostica” singuri citind tot felul de articole pe internet, însă neavând o structură teoretică la bază, de cele mai multe ori nu știu ce să caute, unde să caute, și cum să filtreze informațiile găsite. Văd destul de des în mediul online afirmații de genul “cred că sufăr de tulburare borderline, am toate simptomele”, sau “trăiesc alături de un om care cred că are tulburare de personalite narcisică”, sau “copilul meu are elemente de autism pentru că încă nu vorbește la x ani, și peste tot am citit că trebuia să vorbească deja”.
Tentația de a crede că am găsit răspunsul unei probleme cu care ne confruntăm citind tot ce găsim pe internet în legătură cu subiectul respectiv este mare deoarece noi toți avem nevoia naturală de a căuta explicații și confirmări atunci când ne aflăm într-o situație pe care o percepem ca pe o amenințare. Doar că articolele și informațiile la care avem acces ușor în mediul online nu sunt, aproape niciodată, lucrări de specialitate, care sunt greu de citit și de înțeles pentru publicul larg. Ele sunt sunt scrise la modul general și cu termeni ușor de înțeles, iar scopul lor principal este cel comercial, motiv pentru care au potențial mare de a ne induce în eroare și de a ne face să ne regăsim în toate carectersticile descrise acolo.
O să schițez mai jos doar câteva diferențe între ce înseamnă stil de personalite borderline și tulburare de personalitate borderline, diferențe care fac diferența, adică pun aceeași “problemă”, cu aceleași manifestări, ori în zona de normal, ori în zona de patologic, în funcție de anumite detalii, care uneori pot fi foarte subtile și pot constitui o provocare chiar și pentru un specialist din domeniu.
Între stilul de personalitate borderline și tulburarea de personalitate borderline sunt diferențe majore, în sensul că stilul borderline este mai degrabă la extrema sănătății, în timp ce tulburarea se află la extrema patologiei. Cei cu stil de personalitate borderline par a avea aproape aceleași manifestări ca și cei cu tulburare de personalitate, însă într-un grad și la intensități mult mai reduse, controlabile, aspecte care nu le afectează neaparat viața în ansamblul ei.
Dacă, de exemplu, în stilul de personalitate borderline, există niveluri de impulsivitate, acestea sunt scăzute, se încadrează în gama normală tolerată cultural, și nu provoacă afectarea propriei persoane sau a altora, în timp ce în tulburarea de personalitate borderline comportantul impulsiv nu numai că este de cele mai multe ori autodistructiv, dar este distructiv și pentru cei din jur.
În stilul de personalitate borderline, persoanele afectate reușesc să mențină relații interpersonale stabile, în care percepțiile pozitive și negative despre ceilalți sunt integrate, pe când cei cu tulburare de personalitate au un tipar de relații intense și instabile, marcate de alternarea dintre devalorizare și idealizare.
Cei cu stil de personalitate borderline au o stabilitate afectivă și niveluri tolerabile ale emoțiilor negative, în schimb persoanele cu tulburare de personalitate borderline sunt instabile afectiv, cu treceri rapide, semnificative și de scurtă durată (ore sau zile) de la dispoziția de bază la depresie, iritabilitate sau anxietate.
În stilul de personalitate borderline, persoana are capacitatea de a gestiona furia în moduri adecvate și are, de asemenea, un sentiment de conexiune cu sine și cu locul său în lume, în timp ce în tulburarea de personalite persoana are accese de furie total inadecvate, dificultăți mari în a o controla, și sentimentul de vid interior.
Astăzi se consideră că psihoterapia individuală ar fi piatra de temelie a tratamentului pentru tulburarea de personalitate borderline, și dintre diferitele abordări și intervenții de tratamente, terapia cognitivă, în special terapia comportamental-dialectică (DBT), pare să prezinte avantaje semnificative comparativ cu alte orientări.